ÎMI PASĂĂĂ!!!!

Monday, 10 September, 2012

To be or not to be a vegetable. O oaie din turmă. A trăi în “bancul de heringi”…

Postul ăsta nu o să mă facă să par cool. Din contra. Îmi este rușine să recunosc că de multe ori nu spun ce am în gând ca să nu cumva să risc să nu par cool.. În ochii cui? îmi dau seama acuma. Fix în ochii oilor din a căror turmă nu vreau să fac parte.

Când văd câte probleme sunt în lume (nu numai la noi în țară), mă simt copleșită. Ce pot eu să fac, dacă sunt țări în Africa în care se moare de foame?.. Sau dacă oamenii își strică singuri mediul în care trăiau bine? .. Sau dacă guvernul fură?.. Sau dacă e plin de câini în cartier?.. Sau dacă avem drumuri nașpa? Mă duc mâine să asfaltez.

E foarte nașpa mai ales dacă ești ambițios, și chiar vrei să se cunoască atunci când faci ceva. Sau dacă ai 18 ani și ești elev. E normal să te ocupi în primul rând de tine, de nevoile tale.

Eu, care mă entuziasmez incredibil de tare și îmi imaginez 100 de modalități prin care aș putea face ceva, și devin deodată foarte energică și pasionată, mă gândesc și vorbesc numai despre asta. Adorm fericită, obosită, dar cu sufletul plin de energie. Adorm cu zâmbetul pe buze, planificând pașii ce trebuie urmați pentru îndeplinirea scopului. Și a doua zi îmi dau seama că ar trebui să mă dedic în totalitate acestei idei mărețe, și nici atunci nu e sigur dacă aș reuși să fac ceva. Iar mama m-a pus să fac curat, și săptămâna viitoare începe școala. În timp, îmi dau seama că nu prea am ce și cum să fac cu resursele pe care le am. Și așa moare altă idee.

Cad apoi într-o stare de semi-conștiență. Am scris eu cu italic, dar nu e așa gravă problema. Unii stau în starea asta toată viața și sunt mai fericiți decât mine.

So I become oblivious. Aleg să-mi port de grijă doar mie, că doar cam asta pot, right?

Wrong.

Ceva tot pot să fac. Nu pot să schimb deodată toată lumea, așa cum mi-aș dori. Însă ceva-ceva tot pot să fac. Și mă înscriu ca voluntar, mă implic în proiecte, fac sondaje… Mă opresc pe stradă când cineva mă întreabă dacă am 2 minute. Nu trec indiferentă pe lângă oportunitatea de a ajuta, mai ales dacă nu mă costă nimic. Îmi pasă de ce se întâmplă în jurul meu.

Nu înțeleg oamenii care trec așa prin școală, prin viață, fără să le pese de nimic. Adică nu de nimic, le pasă doar de chestiile superficiale, fără nimic substanțial. Care nu știu să răspundă dacă îi întrebi “Cum interpretezi tu versurile astea?” sau “Cine ești, ce fel de om ești?”. Care nu o să își pună nicio întrebare dacă vor citi acest post scris la 4 noaptea și mi-e somn noapte bună.

Advertisements

3 Responses to “ÎMI PASĂĂĂ!!!!”

  1. danyroko Says:

    Student azi, salvator maine.
    O sa ma faca si pe mine sa sun prosteste, dar acum cand sunt in mijlocul persoanelor care nu vad, ma simt coplesita ca pana acum i-am ignorat, ca am fost idiferenta fata de ei. Sunt exact ca noi. Exact! Mi-ar veni sa plang in fiecare noapte, mi se ridica parul pe maini la fiecare conferinta si la antrenamente ma simt usurata.
    Si pe de o parte as vrea sa fiu ca ei. Ei nu vad propriu-zis, dar stii ceva? Ei miros mult mai bine, simt textura materialelor si au invatat traseul taberei dupa cateva orei, iar eu inca mai intreb unde e baia… Sa-ti spun ca imi recunosc vocea? Sau ca pot sa spuna din ce tara fac parte dupa miros?
    Sa treci prin scoala cu urechile inchise e tare usor, iar profesoriii ne usureaza munca si acum la sfarsit (aproape) de drum ma simt proasta.
    Iar sunt ciudata? 😀 Am baut un pic de palinca ungureasca, slaba, dar dupa cateva ore de dans mi s-a urcat la cap. Iarta-ma!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: