I’m in no hurry to grow up

Friday, 16 March, 2012

Eram fericită când eram mică. Nu-mi puneam probleme prea mari. Era totul mult mai simplu. Mă duceam la şcoală, îmi făceam temele, mă jucam.

Fac parte din generaţia care s-a născut în anii ’90 (ăia care se laudă pe 9gag), care ieşea afară şi se împrietenea pur şi simplu cu ceilalţi copii care ieşeau afară să se joace. Am purtat şi eu cheia la gât, să nu o pierd când mă jucam raţele şi vânătorii, de-a v-aţi ascunselea, adevăr sau provocare, flori fete sau baieţi (melodii sau cântăreţi) sau altele. Cântam Andre, mă îmbrăcam în roz, mă jucam cu păpuşile, mâncam pufuleţi Gusto şi gumă Stress, mă uitam la desene cu Goku, mă jucam jocuri pe televizor (ţin minte că jocul meu preferat era Battle City, îmi plăcea să construiesc pereţii cum îmi convenea mie, şi omoram toate tancurile fără ca ele să mă atingă şi mă bucuram aşa de tare). Vara stăteam pe o pătură în faţa scării şi făceam haine pentru păpuşi. Veneau şi alte fete din bloc şi făceam schimb de haine şi papuci..

Calculator şi net nu am avut decât mai târziu, prin gimnaziu. Nici telefon mobil. Vai, ce interesant a fost când am intrat prima data pe chatul de la mess, şi am vorbit în engleză cu un tip de 21 de ani din India! Sau când jucam trivia pe oDC.. Nu auzisem pe atunci de filelist şi bittorrent. Stăteam zile întregi să luăm un film. Ehe, ce vremuri..

Mi-am amintit de id-ul meu de la 11 ani: floricica_rozioara :))…

Nu pot să cred că acuş fac 18 ani, asta însemnând că sunt adult, că am aceleaşi drepturi cu părinţii mei, cuvântul meu e egal cu al lor (bine, ştiu că nu e, dar teoretic..).

Ştiu că am crescut, dar vreau să mă bucur cât mai pot, măcar de adolescenţă, să port blugi şi adidaşi, să stau pe 9gag şi pe facebook, să râd, să-mi cheltui toţi banii, să fac lucruri prosteşti şi ciudate, să am ce povesti după..

I’m in no hurry to grow up. Am timp tot restul vieţii să fiu responsabilă, să port tocuri şi să mă aranjez. Vreau să profit cât mai pot de adolescenţă, dacă copilăria a trecut aşa de repede.

Advertisements

3 Responses to “I’m in no hurry to grow up”

  1. danyroko Says:

    “care ieşea afară şi se împrietenea pur şi simplu cu ceilalţi copii”- acum daca incerc sa ma imprietenesc sunt privita ca o pedofila sau ca o intrusa, adica cum imi permit sa vorbesc cu ei fara sa-i cunosc?! biscuiti
    si pariu ca o sa stai pe 9gag si pe 8iulie

  2. abisurile Says:

    Copil fiind, imi inventam jocurile si apoi le daruiam ceilorlati odata cu mine. Imi placea de exemplu sa cred ca nu suntem singuri. Ca exista pe undeva o stea ca a noastra plina cu altii ca noi si ei in cautarea noastra. Si ca, daca nu i-am putut descoperi pana acum, ar fi doar o mica vina a celor s-au amuzat pe seama altora si le-au stins, cel putin temporar, dreptul de a crede in minuni. Dar ca nimic nu este pierdut atata vreme cat vor mai exista visatori gata de a-si parasi patura asternuta de altii si a se incumeta sa spere ca vor putea salva lumea doar prin incapatanarea de a nu renunta la a transforma incredibilul in credibil. Drept pentru care, la caderea noptii, ne tranteam cu totii in cerc in exact mijlocul astfaltului si priveam linistea cerului rugandu-ne sa ne pice, cu putin noroc, steaua aceea direct in mijlocul cercului (in cerc, caci invatasem ca este forma poate cel mai aproape de un aproape perfect echilibru). O secunda de sansa care ne-ar fi putut schimba lumea.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: